fiul risipitor pleaca de acasa

Incep in acest post prin a-mi cere scuze ca nu am mai scris in ultimul timp
De fapt e o forma de a spune pentru ca realitatea este ca scriu cand am chef.
Subiectul de astazi nu va fi unul propus de mine ci de unul din fanii mei care a dorit pe aceasta cale sa afle parerile cititorilor.

O alta rugaminte a fanului a fost si sa isi pastreze anonimatul. Tocmai din acest motiv il voi reprezenta printr-o imagine simbolica.
El a compus acest text si mi l-a trimis pe mail iar eu am fost de acord sa fac un post pe aceasta tema. Am corectat niste mici greseli gramaticale si de punctuatie

So here it goes:

Cred că toţi ne-am gândit măcar odată să plecăm din ţara asta, dar totuşi n-au am plecat (încă). De ce am rămas? Am putea spune că daca aici te-ai născut aici mori, aici ai familia, aici ai prietenii, aici cunoşti totul, când în partea cealaltă nu ai nimica, ca e greu să o iei de la capăt singur, dacă ai familie, (soţ / soţie, copii) e şi mai greu (chiar dacă asta ar însemna poate o viaţă mai bună decât aici şi poate un viitor mai bun copiilor). Dar totuşi n-am plecat.

Suntem sătui de clasa politică, drumuri n-avem, sistemul educaţional este sub pământ, daca te duci într-un spital sigur iei vre-o boală, plăteşti taxe peste taxe, stai la coadă ca să stai apoi la o coadă ca să poţi după aceea să stai la coadă ca să poţi plăti un impozit, vezi toţi umflaţii la volanul unei maşini pentru care ai nevoie vreo 4 vieţi să lucrezi ca să o poţi cumpăra. Nu avem nici cea mai mică infrastructură dar vilele de pe Snagov sau cartierul francez sunt dintre cele mai luxoase. Iţi vine să urli când vezi atâta diferenţă şi totuşi nu reacţionezi, şi dacă reacţionezi lumea te va considera un nebun. Şi totuşi, n-ai plecat din ţară.

Ştii că ţara asta n-are nicio treabă, ei cu ei între ei, nu ai în faţă nici o perspectivă, suntem sclavii străinilor care au venit aici pentru o forţă de muncă ieftină şi care peste 10 ani vor găsi alt host, mai ieftin ca noi. Şi totuşi, n-ai plecat din ţară.

Există şi variata, pleci câteva luni - câţiva ani, ţi-ai făcut o stabilitate financiară, apoi te întorci în ţară, iţi iei o maşină, poate îţi faci şi o casă, dar vei constata că nu prea multe s-au schimbat, acele lucruri care te-au determinat să pleci, cărora le-ai dus lipsa cât ai fost plecat, sunt neschimbate şi  după un timp începe să te roadă iară gândul asta.

Marea majoritate care întrăm în academia asta suntem tineri (măcar în gândire), cred ca toţi ne-am gândit măcar 1 dată la plecatul în afară. O parte dintre noi au încercat, n-au  reuşit şi s-au întors. Eu vă întreb acuma: de ce nu aţi plecat? Ce v-a făcut să nu părăsiţi ţara? Iar pentru cei ce s-au întors: de ce v-aţi întors?

Asa, pentru ca eu sunt intaiul cetetor al acestui blog o sa-i raspund:

Am fost plecat odata sa muncesc in afara insa eram prea tanar, nu prea stiam eu cum e cu "tinutul asta de treaba" care ma povatuiau unii si altii cand am plecat. Asa ca m-am intors inapoi.....

de fapt m-au dat afara.

A nu se intelege gresit, mie imi place si tara asta si orasul asta iar daca ar fi sa plec nu as pleca din motivele enumerate mai sus (de personaju verde si urecheat) plus astea:



Eu as pleca dintr-un spirit de aventura, eu as pleca catre un nou inceput, as pleca pentru ca uneori trebuie sa dai cu zaru si sa vezi ce "dubla" iti poate oferi viata. Unii se simt ingropati aici ...eu nu.

Mai e ceva.... deocamdata am un credit, iar daca o sa plec ....dracu il mai plateste !